Astronoman

Telescopul spațial James Webb a realizat o altă fotografie extraordinară. Nebuloasa Serpens, așa cum a fost imaginată de Telescopul Spațial James Webb.  (Credit imagine: NASA, ESA, CSA, K. Pontoppidan (NASA's Jet Propulsion Laboratory) și J. Green (Space Telescope Science Institute).   Fenomenul seamănă cu "poleiul care cade în timpul unei furtuni". Subiectul este Nebuloasa Serpens, care se află la aproximativ 1.300 de ani-lumină de Pământ. Iar noua imagine JWST prezintă un fenomen foarte special a cărui existență este teoretizată de mult timp, dar care nu a mai fost observat până acum. În partea din stânga sus a fotografiei se află mai multe "efluvii protostelare" sau jeturi de gaz care erup din stele nou-născute. Deși am mai văzut astfel de efluvii înainte, nu le-am mai văzut niciodată aliniate în aceeași direcție ca în imaginea JWST; NASA le compară cu "poleiul care cade în timpul unei furtuni". Alinierea efluviilor protostelare oferă o perspectivă

Jupiter cu Marea Pată Roșie, surprinsă din județul Arad. În fotografie se observă clar detalii ale atmosferei turbulente a planetei, inclusiv faimoasa pată roșie și benzile de nori care o înconjoară. Calitatea imaginii este remarcabilă, având în vedere echipamentul de amator și condițiile de pe Pământ, cum ar fi turbulența atmosferică, poluarea luminoasă și condițiile în general condițiile meteorologice variabile, care fac observațiile mult mai dificile în comparație cu rezultatele obținute de telescoapele spațiale. Foto: Torma Csaba Marea pată roșie a lui Jupiter, imaginată de sonda Juno a NASA în 2018. (Credit imagine: NASA/JPL-Caltech/SwRI/MSSS) Este cel mai vechi (și cel mai mare) vortex cunoscut din sistemul solar. A apărut acum 350 de ani.... În 1665, astronomul italian Giovanni Cassini a observat o pată întunecată uriașă pe Jupiter, pe care a numit-o "Pata permanentă". (Omul de știință englez Robert Hooke s-ar putea să o fi descoperit cu un an mai devreme, în 1664, dar

Soarele se află în pragul unui eveniment semnificativ: o inversare a câmpului magnetic. Inversarea ar putea avea un efect benefic asupra Pământului. Câmpul magnetic al Soarelui este pe cale să se răstoarne. (Credit imagine: Creat în Canva de Daisy Dobrijevic) Acest fenomen are loc aproximativ o dată la 11 ani și marchează o etapă importantă în ciclul solar. Schimbarea polarității indică jumătatea perioadei de maxim solar, punctul culminant al activității solare și începutul trecerii spre minimul solar.  Ultima dată când câmpul magnetic al Soarelui s-a inversat a fost spre sfârșitul anului 2013. Dar ce cauzează această schimbare de polaritate și este periculoasă?  Haideți să analizăm în profunzime inversarea câmpului magnetic al soarelui și să investigăm efectele pe care le-ar putea avea asupra Pământului. Pentru a înțelege inversarea câmpului magnetic, în primul rând, este important să fim familiarizați cu ciclul solar. Acest ciclu de aproximativ 11 ani de activitate solară este condus

Pământul se va confrunta cu furtuni geomagnetice și în următoarea perioadă de aproximativ un an. Acest lucru se datorează faptului că  Soarele se află într-o perioadă de activitate maximă numită "maxim solar" . Dar, ce se întâmplă pe alte planete, în special pe Marte, în această perioadă? Oamenii de știință din cadrul misiunilor Marte au avut ocazia să vadă efectul unei furtuni solare majore datorită uneia care a lovit Planeta Roșie pe 20 mai 2024. În timpul furtunii solare din 20 mai, atât de multă energie de la furtună a lovit suprafața, încât imaginile alb-negru ale camerelor de navigație ale lui Curiosity au dansat cu "zăpadă" - dungi și pete albe cauzate de particulele încărcate care au lovit camerele. NASA/JPL-Caltech În timpul acelui eveniment, detectorul de radiații (RAD) al roverului Curiosity Mars a măsurat o creștere foarte puternică a radiațiilor în timpul furtunii solare. În același timp, camera de navigație a surprins imagini cu o rafală de vânt care a

Am văzut unele lucruri incredibile cu ajutorul ochilor mei... În primul rând, desigur, este priveliștea uimitoare a unui cer întunecat plin de stele, apoi este incredibila priveliște a galaxiei Andromeda, aflată la 2,5 milioane de ani lumină distanță. Și planetele pot fi văzute, desigur, în timp ce se deplasează încet pe cer, dar este puțin mai neobișnuit să vezi ceva care ne amintește că Universul se schimbă. Ei bine, avem o oportunitate peste doar câteva săptămâni. Steaua T Corona Borealis (T CrB) va străluci atât de tare, încât va putea fi văzută cu ochiul liber. Ei bine, nu vă așteptați să vedeți o explozie cataclismică pe cer, sau o stea care va străluci mult mult mai tare decât celelalte stele, fenomenul va fi observabil prin apariția unei noi stele pe cer, vizibilǎ timp de câteva săptămâni . Dacă o ratați însă, va trebui să așteptați încă 80 de ani! Ilustrație artistică a unei nova Este întotdeauna interesant să vezi ceva nou pe cer. Nu se întâmplă atât de des, dar când se întâm

SpaceX a efectuat cel de-al patrulea zbor de testare a sistemului său de lansare Starship pe 6 iunie, atât propulsorul Super Heavy, cât și etajul superior Starship reușind să revină la suprafață intacte. Starship/Super Heavy a decolat la cel de-al patrulea zbor de testare integrat pe 6 iunie. Credit: Transmisiune web SpaceX Vehiculul a decolat la ora 8:50 a.m., ora Europei de Est, de la baza de testare Starbase a companiei din Boca Chica, Texas. Ascensiunea pare să se fi desfășurat conform planului, cu excepția faptului că unul dintre cele 33 de motoare Raptor din propulsorul Super Heavy nu s-a aprins. După separarea etapei „la cald”, în care etapa superioară Starship își aprinde motoarele înainte de a se separa de Super Heavy, propulsorul Super Heavy a efectuat o ardere de revenire fără nicio defecțiune a motoarelor Raptor, așa cum s-a întâmplat în cazul celor două zboruri anterioare. Acesta a aruncat secțiunea intermediară a etapei „hot staging”, un pas nou pentru această lansare, de

Luna Io a lui  Jupiter, surprinsă de SHARK-VIS pe 10 ianuarie 2024.Aceasta este imaginea cu cea mai mare rezoluție a lui Io obținută vreodată de un telescop cu baza pe Pământ.Imaginea combină trei benzi spectrale - infraroșu, roșu și galben - pentru a evidenția inelul roșiatic din jurul vulcanului Pele (dedesubt și în dreapta centrului lunii) și inelul alb din jurul lui Pillan Patera, în dreapta lui Pele. Credit: INAF/Large Binocular Telescope Observatory/Georgia State University; observații în banda IRV de către SHARK-VIS/F. Pedichini; prelucrare de D. Hope, S. Jefferies, G. Li Causi Noile imagini ale lunii Io, luna lui Jupiter, plină de vulcani, realizate de Large Binocular Telescope de pe Mount Graham din Arizona, oferă cea mai mare rezoluție a lui Io obținută vreodată cu un instrument terestru. Observațiile au fost posibile datorită unui nou instrument de imagistică optică cu contrast ridicat, denumit SHARK-VIS, și sistemului optic adaptiv al telescopului, care compensează neclarit

După ce a aselenizat pe partea îndepărtată a Lunii, sonda chineză Chang'e-6 colectează mostre pentru a le aduce înapoi pe Pământ și trimite imagini care să documenteze misiunea sa. O imagine capturată în timpul coborârii sondei Chang'e-6 arată terenul lunar. (Credit: CLEP / CNSA) Chang'e-6, care a fost lansat pe 3 mai, a efectuat săptămâni întregi de manevre în spațiu, care au culminat cu aselenizarea în weekend (2 iunie 2024)  în regiunea bazinului polului sud-Aitken de pe Lună. Planul misiunii prevede ca sonda să colecteze mostre de sol și roci lunare în decurs de aproximativ două zile, iar apoi să le împacheteze pentru călătoria de întoarcere. Dacă operațiunea va avea succes, Chang'e-6 va aduce înapoi primele mostre lunare proaspete colectate vreodată de pe partea îndepărtată a Lunii - urmând misiunea Chang'e-5 din 2020, care a returnat mostre de pe partea Lunii orientată spre Pământ. Administrația Națională Spațială Chineză a declarat că modulul de aterizare a f

În zilele următoare ( dimineața zilei de 3 iunie) , va avea loc o conjuncție planetară mult mediatizată, dar așteptările mari ar putea fi întâmpinate cu dezamăgire. Aceasta este, din păcate, o realitate frecvent întâlnită în relatările despre evenimente astronomice, unde hype-ul mediatic depășește adesea valoarea reală a fenomenului observabil. NU, NU VA FI AȘA... Realitatea Observațiilor Astronomice Chiar dacă se vorbește mult despre această conjuncție, oricine speră să vadă un spectacol impresionant de planete strălucind pe cerul de dinainte de răsărit va fi dezamăgit. Există câteva motive clare pentru această lipsă de spectaculozitate: Jupiter și Mercur  sunt foarte aproape de Soare, ceea ce înseamnă că se pierd în lumina puternică a acestuia și devin practic invizibile pentru ochiul liber. Chiar și în condiții ideale, aceste planete sunt greu de observat în apropierea răsăritului sau apusului din cauza luminii solare. Uranus și Neptun  sunt planete care nu pot fi văzute fără ajutor